26 iunie 2011

Spune “Nu” Auto-compatimirii


“Pe Dumnezeu il preocupa durerea ta, dar El nu vrea sa te preocupe pe TINE.”

Motivul pentru care autocompatimirea distruge, este mandria care se afla la baza ei si care pune accent prea mult pe noi insine. In dictionar “autocompatimirea” este descrisa ca : “ O auto-indulgenta staruire asupra problemelor si esecurilor personale.”


Psihiatrii au o denumire interesanta pentru aceia care de buna voie traiesc in autocompatimire : “colector nedrept”. Ei sunt aceia care in mod constant insista asupra durerii si necazurilor lor – fie reale sau imaginare – si le face placere sa se gandeasca si sa vorbeasca despre ele. Ei colecteaza si numara cu drag fiecare ofensa pe care altii o comit importriva lor, si se asociaza cu oameni carora le e mila de ei. Toate acestea ii pun pe ei in mijlocul atentiei.


Dar aceasta nu este calea Domnului. El ne invata sa mergem in dragostea Lui, care nu cauta folosul propriu si care nu tine evidenta greselilor. Asta nu inseamna ca trebuie sa ignoram sau sa negam cand cineva se poarta urat cu noi, ci sa acceptam criticile constructive cand acestea ne sunt oferite cu respectul cuvenit, sau sa ne indepartam de acele situatii negative, in loc sa ramanem in aceleasi pozitii si sa ne plangem de mila.


Autocompatimirea, nu este numai neproductiva dar si distructiva. Poate conduce la amaraciune, neiertare si resentiment. Nu aduce oamenii impreuna ci ii indeparteaza. Si acestea sunt cateva din motivele pentru care satan incearca din rasputeri sa ne indrepte privirile spre ranile proprii, in loc sa privim spre cura – care este dragostea si intelepciunea lui Dumnezeu.


In paginile Bibliei, Dumnezeu ne spune mereu si mereu sa aducem la El ranile si tristetile noastre, ca sa ne poata mangaia. El nu vrea sa fie doar mangaietor dar si vindecator. Daca il lasam, El ne va proteja si va lupta in locul nostru, aducandu-ne victorie intotdeauna.


Un bun antidot pentru autocompatimire este iertarea. Iertand pe aceia care ne-au ranit, dam drumul sentimentelor si gandirii negative fata de ceilalti, si putem primi mangaiere si vindecare care vin numai de la Dumnezeu.


Dumnezeu sufera cand noi suferim si vrea sa ne elibereze. Dar noi putem bloca vindecarea Lui cand tinem strans de sentimentele noastre de amaraciune, neiertare si resentiment.

Un alt antidote pentru autocompatimire este multumirea. Indiferent de ce se intampla in vietile noastre, intotdeauna vom avea motive de multumire si lauda catre Dumnezeu.

Este ofensa adusa la adresa lui Dumnezeu sa staruim in nenorocirile si pierderile noastre, sa neglijam a recunoaste si a enumera toate binecuvantarile pe care El ni le ofera zilnic.


Helen Keller a spus : “ Autocompatimirea este dusmanul nostru numarul unu, daca ii oferim atentie, nu putem face nimic bun in aceasta lume.” Noi am fost alesi de Dumnezeu, nu numai sa traim vesnicia alturi de El in cer, dar sa facem o diferenta cat suntem pe pamant. Nu lasati auto-compatimirea sa neutralizeze tot binele pe care l-am putea face in aceasta lume in numele lui Isus.

Sursa: J.M.Farro - www.jesusfreakhideout.com


A-mi plange de mila, este un lux pe care nu mi-l permit.

-Stephen King

Simpatia nu este niciodata pierduta, decat atunci cat ti-o oferi tie.

-John W.Raper

14 iunie 2011

De ce este importanta rugaciunea?

M-am intrebat deseori de ce trebuie sa ne rugam? Nu e ca si cum Dumnezeu nu stie deja nevoile si prin ce trecem pana nu I le spunem, pentru ca sunt sigura ca ne cunoaste gandurile. Dar totusi El vrea sa ne rugam. Doreste sa ii vorbim.

Coloseni 4:2

“Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţămiri.

Rugaciunea este unul dintre acele lucruri usor de zis dar greu de facut. Imagineaza-ti o vizita la doctor fiindca nu te simti bine, si esti trimis acasa cu recomandarea sa bei indeajuns de multa apa.

Simplu nu? Bei cata apa ii trebuie organismului si vei incepe sa te simti mai bine. Suna usor de facut, dar de multe ori ignoram “dieta” si ne e greu sa tinem pasul cu recomandarea medicului.

Nu stiu ce secret se ascunde in rugaciune, dar pana si Isus si-a petrecut majoritatea timpului Lui pe pamant rugandu-se. Daca pana si Fiul lui Dumnezeu a trebuit sa se roage..

Cand ne merge bine, uitam sa ne mai rugam. Suntem pe genunchi numai cand disperarea ne cuprinde din nou. Si e greu sa reluam legatura, simtim ca Dumnezeu nu ne mai aude, dar dupa ceva vreme vei observa ca devine mai natural. Oricare ar fi situatia, ne simtim mai bine dupa ce ne rugam.

Rugaciunea e soneria usii cerului.

2 Cronici 30:27

“Preoţii şi Leviţii s'au sculat şi au binecuvîntat poporul. Glasul lor a fost auzit, şi rugăciunea lor a ajuns pînă la ceruri, pînă la locuinţa sfîntă a Domnului.

Voia lui Dumnezeu se va implini pe pamant si fara rugaciunea ta, dar sunt anumite lucruri pe care El ti le va da numai prin rugaciune.

Marcu 9:29

“El a raspuns: Acest soi iese numai prin rugaciune”

Deci ce preferi? Mediocrul: a te naste, a manca, a trai, a muri stil de viata? Sau experimentand miracole la fiecare rasuflare?

Rugaciunea sincera inseamna supunere, inseamna a lasa jos garda si a-L lasa pe Dumnezeu sa controleze situatia.

Iata cateva paragrafe interesante descoperite pe un blog catolic despre rugaciune:

“Rugaciunea este usoara. Noi suntem dificili.”

Cand ne rugam, suntem fortati sa recunoastem ceea ce suntem in ochii lui Dumnezeu, si cateodata El ne tine o oglinda si reflectia pe care o vedem nu e prea placuta, asa-i? Cateodata inteleg ceea ce suntem prin ochii Lui, El ne descopera acele mici defecte pe care noi le-am omis, si nu mereu ne convine. Sau stim de existenta lor dar nu vrem sa le recunoastem si sa lucram la ele.”

“Daca ai probleme rugandu-te, intreaba-te ce vrei sa iasa din ea? Care este scopul pentru care te rogi?

Apoi fa un pas inapoi si priveste la Dumnezeu. Intreaba-L pe El ce il avantajeaza la relatia cu noi? Si vei realize ca raspunsul este…nimic. Dumnezeu nu are nevoie de NIMIC de la noi. El nu are nevoie de noi, ci NOI avem nevoie de El. Am fost creati pentru Dumnezeu si El ne doreste numai binele. Pura abilitate de a ne ruga este in totalitate un dar de la Dumnezeu pentru noi.”

“Rugaciunea este simpla. Dificil este sa il lasam pe Dumnezeu sa decida ce si cand. Trebuie sa dam drumul mandriei sis a realizam ca Dumnezeu nu poate fi manipulat.”

De ce este rugaciunea grea? Pentru ca prin ea, Dumnezeu ne sfinteste, ne cheama la lucruri mai mari, transformandu-ne, chemandu-ne la cruce, toate cu un singur scop: sa petrecem eternitatea cu El.

Multumesc Isus. Doare sa o spun, si nu stiu ce va veni, dar Faca-se voia TA !”